marți, 20 ianuarie 2009
Priveste cu sufletul, nu cu mintea dar priveste.
Priveste cu sufletul, nu cu mintea, caci viata care va veni este deja inaintea noastra, asteptand sa deschida lumea.
Observa cu atentie. Gaseste ochii care sa vada.
Nu inlesnesti deloc lucrurile. Ma stradui sa ma descurc cat mai bine, dar nu reusesc inca.
Cateodata e dificil. Cateodata ma pierd in fata femeilor. Mai ales a celor care arata bine.
Am fost ferm cand a fost necesar si am capatat incredere in mine. Iar acum apari tu ca un fel de test. Si ma enervez pentru ca nu vreau sa alunec inapoi. De aceea vreau sa aflu exact ce se intampla. Relatia de cuplu este cel mai dificil lucru, mai ales relatia cu cineva familiar.
Ca si cum te-as fi cunoscut inainte. Crezi ca n-am simtit asta ? Cand o pereche se intalneste prima oara, traieste un sentiment minunat, dar aproape niciodata nu dureaza. Unul dintre ei devine nesigur si incepe sa-l controleze din ce in ce mai mult pe celalalt. Celalalt se simte amenintat si da inapoi. Daca cei doi vor fi conectati, atunci cel care ar avea intuitia mai puternica ar prelua conducerea. Si nu ar exista competitie. Se imparte controlul. O astfel de relatie este ceea ce-mi doresc. Asta este. Imi doresc dar…inca nu reusesc.
Descoperim din nou ca traim intr-o lume extreme de misterioasa, a coincidentelor si sincronicitatilor ce ne sunt destinate. Pe masura ce ne trezim in fata misterului, ne vom crea o noua viziune asupra lumii. Descoperim ca tot ceea ce este in jurul nostru, toata materia, este formata si se trage dintr-o energie divina ape care incepem sa o simtim si sa o intelegem.
Noi, oamenii ne-am simtit nesiguri si deconectati de la aceasta sursa si am incercat sa obtinem energie, dominandu-i pe ceilalti.
Solutia, dupa parerea mea, este ca cultivam reconectarea personala cu divinitatea, o transformare mistica care ne umple de energie si iubire, schimba perceptia asupra frumusetii si ne ridica catre o constiinta de sine mai inalta.
Astfel putem sa scapam de tiparul controlului si sa descoperim un adevar specific, o misiune, pentru care suntem aici. Amandoi.
In urmarirea acestei misiuni, putem descoperi intuitia care ne va arata unde sa mergem si ce sa facem, iar daca interpretam corect, se vor produce sincronicitati care vor deschide usile misiunii noastre. Asa participam la lungul drum al evolutiei de la Big Bang la scopul ultim al vietii : sa ne iubim generatie de generatie, pana cand vom putea patrunde intr-un paradis pe care-l putem vedea in sfarsit.
Care ar fi cuvantul potrivit pentru a ma intelege?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
..omul e ciudat,viata la fel si sentimentele,totul.
RăspundețiȘtergereviata nu trebuie folosita pentru a face, viata trebuie folosita pentru a fi, astfel la pas cu natura care creeaza pentru noi in fiecare zi tablouri de o infinita frumusete, pentru care noi nu avem ochii sa le vedem si sa intelegem ca nu averea este importanta ci fericirea, dragostea de frumos, prietenia intre oamenii,...
fiecare dintre noi insine ar trebui sa punem mai mare accent pe existenta noastra spirituala si nu materiala ...
"traieste clipa"
@ Anonim- Dacă am putea trăi clipa din viitor... Clipa pe care o visăm....
RăspundețiȘtergereOare ce-or face cei care nu mai au suflet?Ca, Doamne,multi mai sunt...........Sau ce sa faca cei ai caror suflet a fostlasat fara suflet???
RăspundețiȘtergere