În universul cunoscut, realitatea banală începe să se destrame pe nesimţite şi să cedeze unor presiuni ascunse, care o împing spre miraculos, dar fără să o arunce brusc în el, ci menţinând-o într-un fel de interstiţiu, tensionat şi descumpănitor teritoriu în care realul şi fantasticul se suprapun fără a se integra. Încerc să-nţeleg structura sufletului lumii.
Cu ochi de tinichea oxidată privesc covorul de piatră din jurul fântânii, cumpăna cu voce de cucuvea, îţi deschid larg pupilele în timp ce vântul fură noaptea de sub podurile feroviare şi trenul trece ca o mireasă încercând să evadeze din albia întunecată a traverselor alungându-se între culoarea verde a arborilor şi toamna lichidă a norilor îndepărtaţi. Cât despre copac, el înfloreşte şi dă rod în fiecare an, numai că merele lui putrezesc în mare. Se-aşteaptă o pauză schimbul inerent de replici peste care privirile, gesturile nedesluşite tocmai când aştepţi răspunsul, o foşgăială de lucruri altfel inerte, îţi invadează memoria încerci silabisirea lor mai mult din politeţe ori pentru a-ţi ascunde acel tremur al mâinilor de parcă rostirea n-ar fi la fel de vulnerabilă şi-atunci zăreşti zâmbetul cu care de după colţ te pândeşte copilăria. Restul nu e tacere. E cântec sau geamăt.
Eros - Chris Spheeris
Vezi mai multe video din Muzica
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu