Eu pe cine votez ?

Nu este oare prezentul, mai bine de jumătate, pradă unui trecut care se încăpăţânează să supravieţuiască? Şi nu este trecutul, prin regulile, diferenţele şi asemănările lui, cheia indispensabilă pentru orice înţelegere temeinică a timpului prezent ?
Avem pretenţia că istoria ni se poate prezenta ca o explicaţie — una din cele mai convingătoare — şi in acelaşi timp ca o verificare, singura aflată cu adevărat în afara deducţiilor noastre abstracte, a logicei noastre în mod aprioric şi chiar în afara curselor pe care bunul simţ ni le tot întinde. Şi poate că dorinţa de a prezenta o schemă valabilă a istoriei moderne, pornind de la nişte date foarte incomplete şi totuşi prea numeroase ca să se lase cuprinse cu totul, mai reprezintă şi o altă pretenţie ?
Un popor fără memorie istorică este un popor mort. Un popor fosil. Sau cel mult o masă centrifugă, lipsită de centre gravitaţionale, aflată la dispoziţia oricărei forţe şi voinţe a celor ce conduc.
Nu mai ştim unde se termină rolul pe care ni l-am scris noi înşine şi unde începe cel scris de alţii.
Nu mai putem spune cine, de ce şi când a scris scenariul care ne comandă ce să gândim, ce să facem, ce să simţim. Iar de multe ori se întâmplă ca vreun regizor să-şi depăşească simpla condiţie de dispecer abilitat să pună ordine într-un sistem şi începe să se creadă demiurg, să-i socotească pe ceilalţi simpli figuranţi într-o piesă scrisă de el, pentru el, care lor, evident le este străină. În astfel de cazuri, mai devreme sau mai târziu, piesele se transformă în tragedii oribile...
Astfel, fără să-şi dea seama, indivizii se lasă conduşi, manipulaţi. Comoditatea preluării mesajelor audio-vizuale, bannere, afişe etc., a făcut ca indivizii să accepte bucuroşi informaţii prefabricate subtil malefic, aranjate şi decupate, care le captează toată atenţia, transformându-i astfel, din fiinţe care ar trebui să gândească în fiinţe gândite.
Fostul marinar înfierează prejudecaţile trecutului, care mutilează
conceptul de drept istoric. Uite slogan pentru prezidenţiale: ``De ce le e frică nu scapă``. Nu reuşesc să înţeleg cui se adresează. Indivizilor votanţi sau clicii perverse care-şi conduc propriile afaceri şi nu o ţară? Politica şi morala nu au nimic comun. Nevoia pâinii zilnice îi dresează gradat pe oameni şi îi va transforma în servitori umili. Acceptând să fim minţiţi, suntem simple unelte care doar ne imaginăm că ştim ceva.
Libertatea este o idee himerică.