Cauză şi efect

Ştiut e că fiecare efect îşi are cauza sa. Este un adevăr universal, şi totuşi nu se pot evita unele erori de judecată, sau de simpla identificare, fiindcă se întâmplă să considerăm că acest efect provine din acea cauză, când de fapt cauza a fost alta, foarte departe de posibilitatea de înţelegere pe care o avem şi de ştiinţa pe care credeam că o deţinem. Nu aţi înţeles nimic până aici, aşa-i ? Iote colea cum văd eu:
În aceste timpuri nu lipsesc persoanele care ar jura că ele sunt motivul şi motivele, atât pentru că au lătrat câinii cât şi pentru orice se întâmplă, doar pentru că s-au lovit de o uşă, sau şi-au tăiat o unghie, sau au smuls un fruct, sau au dat la o parte perdeaua, sau au aprins o ţigară, sau au visat cine stie ce tragedie,sau au murit, sau, nu chiar aceleaşi, s-au născut, aceste ipoteze, de moarte şi de naştere, ar fi cele mai greu de admis, ţinând seama de faptul că noi ar trebui să le propunem, căci cel care se naşte nu iese vorbind dinlăuntrul mamei, iar cel care moare nu vorbeşte după ce a intrat în pământ. Şi nici nu ajută la nimic dacă adăugăm că oricărui om i-ar prisosi motivele pentru a se considera cauza tuturor efectelor, cele despre care am vorbit cât şi cele care alcătuiesc rolul nostru exclusiv în funcţionarea lumii, ceea ce eu aş dori tare mult să aflu este cum va fi lumea când nu vor mai fi oamenii şi efectele pe care numai ei le provoacă. Mai bine să nici nu te gândeşti la o asemenea vastitate, că te cuprinde ameţeala. Eii, ar fi de ajuns să supravieţuiască niscaiva animale mici, insecte, şi vor fi alte lumi, cea a furnicii,(bine organizată) cea a greierului, (unde lenea este sacră) nu vor trage perdele, nu se vor privi în oglindă, şi ce dacă, la urma urmelor singurul mare adevăr e că lumea nu poate fi moartă.