Era luna ei de hârtie

Dacă norocul m-ar părăsi o singură dată, ar trebui să mor...
Sunt stăpânit de urletul cascadei gândurilor şi ecoul suspinelor de parcă aş muri înfăşurat în giulgiuri şi îmbălsămat cu neprihănire.
Când adori pe cineva înseamnă să nu mai faci nimic altceva. Iubirea înseamnă să uiţi de soţi, părinţi, copii, prieteni, duşmani. Iubirea elimină orice fel de calcule, orice preocupări, orice cântărire a lucrurilor pro sau contra. Este ca şi cum trecutul nu ar fi existat încă. Şi totuşi nu vreau să-mi abandonez propriul trecut ca pe un orfan hoinar. Nu mă pot ascunde pentru că intervine Eros ultragiat, Cupidon în flăcări, care îşi depune în auzul, genele, orificiile nazale, urechile, gura, fundul, fundurile, dacă e nevoie, ca şi în ceafa fiinţei iubite seminţele unui zâmbet, unui glas, unei priviri. Ale unei dorinţe. Prinţul întunericului, melancolicul, îmi susură în auz şi îmi spune: „Nimic nu va fi mai trist decât gustul femeilor pe care niciodată nu le vei avea, de teamă de a face ceva interzis, din lipsă de imaginaţie, din incapacitatea de a te transforma”. Pe mine pot să mă rănesc oricât vreau. Nu am, în schimb, dreptul să rănesc pe nimeni altcineva în afară de mine, doar dacă, mai întâi nu îmi înfig, oricum, eu primul pumnalul pe care am încetat să îl mai împart cu altcineva. Şi spun, de la început, că temerile îmi dau târcoale. Încerc să justific sexul prin literatură şi literatura prin sex. Dar eu — iubit sau autor — dispar la sfârşit. Dacă strig,mă dezintegrez. Dacă suspin, mă topesc. Trebuie să fiu conştient de asta înainte de a afirma că, mai presus de orice, viaţa nu este niciodată generoasă de două ori. Iar atunci, când murim, ne dăm seama că am fost morţi tot timpul. Dar oare suferim destul pentru a ajunge în Rai?
Dacă am meditat vreme îndelungată asupra omului, fie obligat de meserie, fie din vocaţie, mi se întâmplă uneori să mă simt cuprins de-o adevărată nostalgie pentru primate. Căci ele, cel puţin, n-au gânduri ascunse. O lună al dracului de plină s-a cocoţat pe boltă fix la ora 21.
Era luna ei de hârtie, aceeaşi care a luminat la fel şi peste mine în timp ce băieţii cu stare braconau din jeep-uri noaptea, trăgând cu puştile până au stins şi luna.

Privită prin incandescenţa unui orgasm pe cale de a se instala, o femeie pare să câştige aureola unui înger...