Premierul

Agită o foaie, nevăzându-se din fotoliul prea mare pentru un nimeni şi începu să citească şirul de definiţii cu care era cât pe ce să se sufoce bietul pitic: omuleţ mai scurt decât numele-i, embrion, frântură de omuşor, atât de mic încât corpuşoarele ce pătrund pe fereastră odată cu lumina par cu mult mai mari ca el, trup care împreună cu milioane de semeni de-ai lui ar putea să măsoare orele prin gâtul unei clepsidre, alcătuire în care piciorul stă cel mai aproape de cap, bucăţică de carne care începe acolo unde sfârşeşte, linie ce se ghemuieşte într-un punct, împunsătură de ac, supus căruia trebuie să-i vorbeşti cu grijă de teamă ca suflarea să nu-l spulbere, substanţă aşa de mică încât nu poate avea culoare, scânteiuţă de muştar, trupuşor ce n-are nici mai mult nici mai puţin decât a avut vreodată, materie fără formă, formă fără materie, corp fără corp, pură făptură de raţiune, născocire a minţii menit să fie atât de mărunt încât nici o lovitură nu l-ar putea nimeri ca să-l rănească, având putinţă să fugă prin orice crăpăturică şi să se hrănească timp de un an cu un singur grăunte de orz, fiinţă prescurtată atât de tare, că niciodată nu ştii dacă şade, stă culcat sau drept, capabil să se ascundă într-o găoace de melc, sămânţă, grăuncior, sâmbur, punct de la i, individ matematic, nulă aritmetică...