Dincolo ce o fi ?

``De atâta amar de vreme de când se moare,
viul a căpătat probabil obişnuinţa de a muri;
fără de care nu s-ar explica de ce o
insectă sau o rozătoare
şi chiar omul, ajung, după câteva sclifoseli,
să crape atât de demn.`` Cioran

Îmi plac lucrurile asimetrice – aparenţă care ascunde o ordonare matematică ezoterică,
ecuaţiile unor astfel de lucruri ţinând de o simetrie a esenţelor.
E frumos să îmbini matematica şi poezia.
Ascuns sub coaja lucrurilor, evenimentelor, pândeşte întotdeauna sensul şi
el e poteca pe care călcăm în mlaştină fără ca ochii să o vadă.
Dincolo de aparenţe se află sensul.
Aparenţele pot fi crude, le lăsăm în preajma noastră şi ne devorează.
Sentimentul de milă a dispărut. M-am abandonat pe mine, avorton al timpului, sens uitat.
Sunt condamnat; să simt secundele pierdute una câte una,
cu nepăsare, dintr-odată, adunate toate în durerea anilor.
O să mă bucur plângându-mi bătrâneţea imposibilitatea de a face dragoste,
de a avea o casă şi o grădină...

Blând prunc,
nenăscut,
trezeşte-mă din păcătoasa uitare,
sărută-mi buzele
revarsă în mine durerea,
deşteaptă lumina-ngropată.
Porunceşte-mi şi voi şti iar să zâmbesc.
Joacă-te în părul meu,
fă-mi inima să bată
nesăţioasă secundele,
cu bucurie aşteptând
să te revăd,
iubită copilă a mea,
Moarte.