Întotdeauna am fost de părere că două sunt patimile de care suferă concetăţenii noştri: ideile şi desfrâul. Şi acelea practicate, ca să zic aşa, fără nici o socoteală. Să ne ferim, de altminteri, să-i osândim; nu sunt singurii.
Uneori visez la cele ce vor zice despre noi istoricii de mâine. Într-o singură frază, vor putea spune totul despre omul modern: îi plăcea desfrâul şi citea ziare.
Visez cu capul pierdut în norii arămii, care lunecă în cerc, mă rog somnambul, în tămâia aurie a ceţii, şi nu mai sunt demult aici. Un om sensibil înţelege asemenea ciudăţenii. Am rămas doar un veleitar al pasiunii. În orice caz, cititorii de ziare şi desfrânaţii nu pot merge mai departe.Sentimentul că eşti în dreptul tău, mulţumirea de a avea dreptate, bucuria de a te stima pe tine însuţi sunt, tot atâtea resorturi puternice care ne ajută să rezistăm sau să mergem înainte. Dimpotrivă, dacă-i lipseşti pe oameni de aceste sentimente, îi vezi cum se preschimbă în câini furioşi. Câte crime nu s-au făptuit numai pentru că autorul lor nu mai putea să-şi îndure vinovăţia?
Dar nu avem nici destul cinism, nici destulă virtute. Ne lipseşte atât energia binelui cât şi cea a răului.
Dacă hoţii şi codoşii ar fi mereu şi pretutindeni condamnaţi, oamenii cinstiţi s-ar crede cu toţii şi întotdeauna nevinovaţi. Şi, după părerea mea tocmai asta nu trebuie să se întâmple. Altminteri, am avea de ce râde. Religiile se înşeală atunci când îi mustră pe oameni, zvârlind, printre tunete şi fulgere, porunci. Nu-i nevoie de Dumnezeu nici pentru a crea vinovăţia, nici pentru a pedepsi. Semenii noştri, ajutaţi de noi înşine, ne sunt de-ajuns. Se vorbeşte de Judecata de Apoi. Îngăduiţi-mi să râd cu respect. O aştept fără teamă. Căci am cunoscut lucrul cel mai rău: judecata oamenilor. Pentru ei nu există circumstanţe atenuante şi chiar în buna intenţie văd o crimă. Da, în lumea asta poţi să faci războiul, să maimuţăreşti dragostea, să-ţi chinuieşti semenul, să faci paradă prin ziare de propria-ţi persoană sau numai să-ţi vorbeşti de rău vecinul în timp ce împleteşti la ciorap; dar, în anumite cazuri, faptul de a continua, simplul fapt de a continua e un lucru ce întrece puterile unui om.
Ştiţi că Dante admite existenţa unor îngeri neutri în cearta dintre Dumnezeu şi Satana? El îi aşează în limb, un fel de vestibul al infernului său. Noi ne aflăm în vestibul.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
" Ceea ce face ca prieteniile să fie trainice si le sporeşte farmecul este un sentiment care iubirii lipseşte : siguranţa ", spunea Balzac , făcând o diferenţiere între cele mai nobile sentimente umane. ......................Dar până la urmă , prietenia este o formă egoistă şi simplistă de socializare , mai degrabă o nevoie absolută a individului independent de sex . Legăm prietenii pentru că ancestral avem această nevoie , nu din altruism , morală ,educaţie sau calităti filozofice . Oricum ar fi , trebuie să vedem relaţia de prietenie dintre doi oameni aşa cum este şi cu ceea ce presupune ea :încredere , susţinere reciprocă , ajutor , comunicare , loialitate .Şi , la urma urmei , o prietenie , fie ea între persoane de acelaşi sex sau nu , depinde în primul rând de calitatea indivizilor care o crează , de capacitatea lor de a trece peste barierele impuse de sex , de stereotipurile care apar mereu , dar mai ales de " coloana vertebrală " şi de calitatea umană a acestora. <<<<<<<<<<<<<<<<<<<< CONTRAPUS JUDECĂŢII UMANE .
RăspundețiȘtergere