Trebuie să-mi fi ieşit din minţi.Efectele reziduale ale drogurilor împotriva oboselii mă extenuează.
Acum mi se pare că devin imun la zvâcniturile de inimă.
Devin un soi de surogat de robot. Dar când apar zvâcniturile de inimă?
În consecinţă, mi-am sondat furia, la modul în care ţi-ai fi examinat o durere de dinţi. Şi nu am găsit nimic. Standardele normale nu se potrivesc în zilele noastre.Perorăm de zor pe teme de etică şi din barurile din apropiere izbucnesc secvenţe muzicale dezacordate.....Manele.
Avem drepturi de naştere ce pot fi acordate în mod automat pentru un coeficient de inteligenţă foarte ridicat sau pentru posesia anumitor aptitudini psihice foarte utile, precum, capacitate de orientare absolută, sau pentru însuşiri atavice, cum ar fi telepatia, longevitatea naturală sau dantura perfectă. Matematica spaţiului conţine singularităţi. O asemenea singularitate înconjoară orice suflet suficient de mare din universul einsteinian.
Ne pomenim întrebându-ne de ce ne considerăm lipsiţi de ascuţimea minţii. Izbit abia acum de semnificaţia acestor cuvinte, şi încep să simt fiori reci pe şira spinării.
Plutesc la limita unui somn obositor şi mă întreb: Ai iubit vreodată atât de mult pe cineva, încât să ajungi la concluzia că nu-l meriţi?
În plus, nu sunt genul de bărbat care să transpună o femeie în tiparul alteia. Este ca şi cum cineva ar fi şters cu o cârpă udă o zonă de pe o tablă plină cu calcule matematice.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu