Gîndesc..deci nu sunt plantă

Dacă Dumnezeu a impus legi haosului atomilor, alcătuirile lor nu pot face alta decît să dea naştere unor compuse analoage.Aşadar mă aflu aici ca să mă iluzionez asupra iluziei unei iluzii, eu, iluzie mie însumi? Şi trebuia să pierd totul, şi să nimeresc în ţara asta pierdută, ca să-nţeleg că nu era nimic de pierdut? Dar înţelegînd asta, nu cîştig oare totul, pentru că devin unicul punct gînditor în care universul îşi recunoaşte propria-i iluzie?
Şi totuşi, dacă gîndesc, asta nu înseamnă că am un suflet? O, ce ghem încîlcit. Totu-i făcut din nimic, şi totuşi pentru a-l înţelege trebuie să ai un suflet care, oricît ar fi de puţin, nu e totuna cu nimic.
Ce anume sînt eu? Dacă spun eu, în sensul de Nicu, fac asta întrucît sînt memoria tuturor momentelor mele trecute, suma a tot ceea ce-mi amintesc. Dacă spun eu, în sensul acelui ceva care e aici în momentul ăsta, şi nu este copacul sau coralul ăsta, atunci sînt suma a ceea ce simt acum. Dar ceea ce simt acum ce este? E ansamblul acelor raporturi, în ordinea aceea aparte care e trupul meu.
Şi atunci sufletul meu nu este, o materie compusă din corpuşoare mai subtile decît altele, o suflare îmbinată cu căldură, ci este modul în care aceste raporturi se simt ca atare.Ce condensare firavă, ce impalpabilitate condensată! Eu altceva nu sînt decît un raport între părţile mele ce se percep în timp ce stau ele în legătură una cu alta. Dar aceste părţi fiind la rîndul lor divizibile în alte relaţii (şi aşa mai departe), atunci orice sistem de raporturi, avînd conştiinţa de sine însuşi, fiind chiar conştiinţa de sine însuşi, ar fi un nucleu gînditor. Eu mă gîndesc pe mine, sîngele meu, nervii mei; dar orice picătură din sîngele meu s-ar gîndi pe sine însăşi.În natură omul se simte pe sine însuşi într-un mod foarte complex, animalul ceva mai puţin (e capabil de poftă, de pildă, dar nu şi de remuşcare), iar o plantă se simte crescînd, şi sigur că simte cînd cineva o taie,poate că spun eu, dar în sens cu mult mai obscur decît o fac eu. Fiece lucru gîndeşte, însă după cît este el de complicat.