Se mai pot înnoda firele vieţii trecute ce au fost rupte şi deşirate până la capătul ghemului? Când spiritul este zdrobit du-te să mori în modul în care-l consideri cel mai potrivit. Moartea este doar un alt drum. Pe care trebuie să-l parcurgem întotdeauna. Cortina cenuşie ce va acoperi această lume se va retrage. Iar totul se va transforma în sticlă argintie.
Iar atunci vei vedea ţărmurile albe şi ce e dincolo de ele...pământurile veşnice….şi un răsărit de soare perfect. Sau ar trebui să începem cu răsăritul?
Sunt unele lucruri pe care timpul nu le poate îndrepta. Unele urme care sunt mult prea profunde... şi care pun stăpânire pe tine. Rana nu se va vindeca complet niciodată. Sunt gol... în întuneric. Între mine şi viaţă nu mai este decât o foarte puternică dorinţă de a auzi sunetul apelor,sau atingerea ierbii. Pentru o clipă, din remarcabilele corzi vocale ale naturii se revărsă un fluviu de muzică orchestrală.Simţuri date de zei. Înnobilarea sufletului a fost făcută în complot cu ursitoarele. E straniu, măcar să te gândeşti că ai putea ajunge la capătul drumului făra a-ţi îndeplini misiunea cu care ai fost investit. Aceea de a TRĂI. Eu fiind doar ucenic, în a învăţa rostul vieţii, nu-mi permit să-l contrazic pe marele meşter Dumnezeu.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu