Scuzele de rigoare

Datorită vouă, foarte rapid am ajuns să mă întreb dacă acest hazard nu este, în realitate, numele deghizat al destinului sufletului meu; mă mai întreb şi dacă nu este vorba la urma urmei de ceea ce, după cum am aflat, tot datorită vouă ceea ce se numeşte sincronicitate, adică o întâlnire în care se desfăşoară un sens, poate un sens al vieţii, şi care revelează o ordine a creaţiei reânnoite.
Poate că sunt educat şi format, într-adevăr, după canoanele unui pozitivism destul de strict, la luminile unei raţiuni care nu vor să admită nimic altceva în afara teritoriului lor bine delimitat unde veghează oamenii educaţi (raţiune care nu admite, mai ales, faptul că există şi alte raţiuni la fel de legitime, cel puţin în mare judecând lucrurile), mă sufoc pe jumătate, ca să nu spun întru totul, într-o atmosferă de gândire care consimte totuşi să recunoască faptul că există, în istoria culturii, lucruri stranii şi curioase precum misterele egiptene, religiile salvării, sau visul treaz al unui om : aceste fenomene sunt atât de masive încât nu pot fi ignorate, însă sunt rapid recuperate folosind tehnici verificate, care le reduce în mod feroce fie la condiţiile lor obiective de apariţie într-un context dat, fie la presupusa lor natură de excrescenţe fantasmatice posibile deocamdată din cauză că istoria raţiunii dialectice pe cale de a se instaura nu este încheiată la timp.
Mă găsesc, trebuie să o spun, într-o opoziţie violentă cu acest sistem de gândire, întrucât nimic în sufletul meu nu-şi afla în el lumina; mai mult, bănuiesc cu tărie că el se bazează, în mod evident, pe un trucaj căruia nu sunt capabil încă să îi discern metoda, dar pe care o resimt, în schimb, în adâncul sufletului.
Pe scurt, sunt copt să primesc lecţiile voastre, care arată că în spiritul oricărui om există o dimensiune intrinsecă a funcţiei imaginare, că puterea visului şi cea a fantasmei, că forţa simbolului şi maternitatea imaginii alcătuiesc un fel de fantastică transcendentală care nu poate fi ignorată fără riscul de automutilare.
Este un proces de eliberare personală; de eliberare a gândirii; de eliberare a facultăţilor critice şi a examenului liber! Identitatea umană este fructul unei participări la valorile comune.
Vă mulţumesc şi mă înclin cordial .